Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange care furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin. In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in cateva ore. Ca rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate functiona adecvat. In cazul in care tratamentul medical este inceput cat mai curand dupa aparitia simptomelor, cu atat mai putine celule nervoase vor fi afectate permanent.HEMIPLEGIA - HEMIPAREZA
Deteriorarea scoartei cerebrale sau a altor etaje ale creierului (trunchi cerebral, cerebel etc) afecteaza diferite nivele ale proceselor psihice de elaborare, declansare, sustinere, conducere, apreciere, dozare sau corectare a exactitatii miscarii.
Problema pacientului hemiplegic sau hemiparetic (cu o paralizie sau pareza a jumatatii dreapte sau stangi a corpului) nu este la corp. Problema vine de la CREIER.
Programele cu care opereaza creierul in comanda normala a muschilor miscarii corporale sunt priceperile si deprinderile. Programul este scris in creierul nostru pas cu pas incepand cu primele miscari pe care le facem in primele zile de viata. "Programatorul" investeste cu rabdare, mult timp si energie, nu doar pentru a planifica pas cu pas amanuntele celor mai mici detalii de executie ale acestor miscari ci si ca sa ruleze de nenumarate ori functionarea acestor programe atat pentru a le automatiza cat si pentru a le perfectiona si nuanta spre folosire in situatii cat mai diverse. Programatorul suntem noi care, o viata, am repetat atent, pana la automatizare de la de la activitati simple: mers, alergat, urcatul treptelor, pana la scris, joc sportiv sau condusul masinii, totul pentru ca o cat mai mare parte din aceste miscari sa se poata executa ("pe pilot") automat atat cat sa ne fie eliberata atentia pentru noi modificari, adaptari si multiple alte noi invatari.
Aparent lucram cu muschiul, mana, piciorul sau trunchiul dar in realitate exersam comanda motorie cerebrala si permanenta verificare a masurii in care ea este corespunzatoare intentiei si adecvata scopului practic.
Avem creier cat pentru trei vieti, iar cei mai evoluati dintre noi folosesc din el o foarte mica parte. Capacitatea noastra de invatare este enorma. Abilitatea de invatare nu ramane aceeasi in timp, dar ea nu scade atat cu varsta, cat poate scadea cu delasarea, cu lipsa de interes, de motivatie si de incredere.
Implacabil cei implicati asteapta pasiv o schimbare brusca ca o minune care sa puna din nou pacientul in situatia dinainte de accident (lucru care nu s-a intamplat si nu se va intampla niciodata).
Daca visam inventarea pastilei sau serului minune, este exact cum ne-am astepta sa apara o pastila de invatat deprinderi ca mesul pe bicicleta sau inotul sau care ar putea fi capabila sa ne transforme fara antrenament spre exemplu intr-un fotbalist bun.
Stradania, munca asidua este cea care forteaza crearea de noi conexiuni intre neuroni, iar aceste conexiuni, la inceput firave, temporare, prin folosire se definitiveaza, se imbunatatesc si perfectioneaza, conducand o miscare din ce in ce mai ferma si precisa. Nimeni nu s-a refacut vreodata de la sine, fara exersare si fara munca. Recuperarea este un proces care dureaza cu atat mai putin cu cat exersez mai mult si mai corect.
Succesul nu ne este chiar la indemana tocmai pentru ca punerea in functie a neuronilor de rezerva, chiar daca ne sunt la dispozitie din belsug, necesita nu doar forme si intensitati speciale de stimulare pe care le creeaza specialistul ci si un elan, o curiozitate un entuziasm si o traire a bucuriei succesului asemanatoare cu cele de care eram capabili in copilaria mica atunci cand am rezistat multor caderi inainte de a reusi sa mergem corect si echilibrat in picioare.
Aveti incredere in capacitatea de invatare si veti fi rasplatiti cu progres. Orice mic progres este important si poate aduce schimbari mari in calitatea vietii prin autonomie si confort dar mai ales prin sporirea increderii si schimbarea pespectivei.
